Ce placut a fost Bucurestiul pustiu de Paste. Vegetatia timida, inca de inceput de primavara, parca ne invita sa descoperim cladiri si zone altfel ascunse, ignorate sau transformate in spatii reziduale de catre un oras care nu stie ce vrea si mai ales cine este. Parcul Carol este o astfel de zona, cu o glorie uitata, asimilata de oras prin centura industriala Viilor si ‘privatizata’ in ultimii 10 ani de catre o administratie locala corupta si inculta. Un sector condus de piețari, patroni de restaurante si shaormării de colt de cartier, care au transformat spatiul public in gradina lor kitsch-oasa cu piticuti si caprioare de gips vopsite printre buxusi contorsionati de Versailles. Parcul Carol trebuie restaurat. Adica depoluat de vrednicia celor care il administreaza. De aleile piscotare si terasele maneliste cu specific, de locurile de joaca murdare si periculoase si de rasadurile de flori de pe aleea monumentala pe care nu se plimba aproape niciodata nimeni pentru ca nu este pentru oameni, a fost creata pentru un cortegiu funerar. Parcul, daca ai curiozitatea sa te uiti la vecinatatile lui, este centrul unei zone de o valoare extraordinara pentru Bucuresti, cu un potential economic si cultural de exceptie. Hotelul de cinci stele “Parcul Carol” este un manifest ce da adevarata valoare a zonei. Cladirile de arhitectura industriala de sfarsit de secol XIX aflate in buza parcului, Observatorul Astronomic si Arenele Romane aflate in ruina, pot fi transformate intr-un timp foarte scurt in acea infrastructura valoroasa de care are nevoie zona pentru a se reinventa si a-si recastiga locul pe care il merita. Gara Filaret a fost transformată din monument istoric in monumentul navetistului imbogatit. Sefi de autobaza si-au dat mana cu carciumarii de trafic greu si cu “traderii” de Giurgiu si au pus-o de-un consiliu local ce controleaza de 20 de ani aceasta zona. Nu este al lor acest cartier, apartine intregului Bucuresti si istoriei lui, dar mai ales viitorului. Oprescu si Paleologu, va invit la un mic istoric in Parcul Carol. Va urma…
Tags: Arenele Romane, Gara Filaret, Observatorul astronomic, Oprescu, Paleologu, Parcul Carol, Versailles, Viilor
O istorioara simpatica:
Placandu-mi arhitectura locului, am cumparat un apartament intr-un complex de vile cu un minunat scuar intr-o curte interioara, vecin cu Arenele Romane.
Ramasase in mare parte original, desi invadat de promiscuitatea celorlalti locatari.
M-am decis sa fac demersurile necesare pentru a renova acest complex, construit intre 1915 si 1928, in stil neoromanesc, cred (nu sunt arhitect).
In acest timp, observ ca un vecin isi arunca in strada ornamentatia din lemn a balconului, pentru a pune, desigur, termopan. De plastic, alb, fireste.
Cum interventia asupra fatadelor este reglementata de legea romana, fac o observatie pe mail arhitectului sef al capitalei, dl Bold.
Printr-un un raspuns prompt, sunt invitat la o discutie cu cineva de la urbanism, se face o fisa si plec.
2 saptamani mai tarziu, primesc un telefon de la vecinul respectiv, caruia ii daduse administratorul imobilului tel meu omul implorandu-ma si amenintandu-ma in acelasi timp sa renunt la acea nota. am fost la el acasa, pregatit de orice, si am fost cumva impresionat de saracia in care traia, si de faptul ca facuse credit pe 5 ani pt termopane, iar acum trebuia sa faca altul si sa le dea jos.
Bineinteles si amenintarile la adresa familiei m-au impresionat, asa ca mi-am retras la primarie nota, cererea, nu mai stiu ce era, astfel incat de atunci foarte multi locatari au distrus ce a mai ramas din usile ornamentate de stejan, balcoane, jgheaburi, etc.
Nu inteleg de ce acea observatie nu a putut fi anonima, de ce s-a putut retrage, desi nu eu eram cel afectat, ci orasul Bucuresti, reprezentat prin primarie.
Rezultatul este ca locatia din Ancuta ilie 3-9, fosta Cutitul de Argint 1 pana dupa al 2-lea razboi se degradeaza in continuare irecuperabil.
Multumesc pentru rabdare,
Matei Ovejan.