Ce ironie a sortii ! Dupa zeci de ani de “urbanizare” fortata a satelor, cicatricile se simt atat la oras, cat si la sat. Pe de o parte, pare tentant sa devii orasean peste noapte prin betonarea curtii, termopane cu nemiluita si gard de sarma de la Bricostore. Pe de alta parte, orasanul cere ca produsele “de taran” sa fie cele mai ieftine, mai ieftine decat la supermarket, pentru ca asa a fost obisnuit de comunism. In contradictia in care ne scaldam, impotriva curentului si opiniei generale ca nimic nu se mai poate schimba, un grup de oameni visatori si gourmet, nostalgici dupa mancarea buna de acasa, Grupul de Initiativa Radu Anton Roman, a pornit acum un an un proiect ce parea imposibil. Piata Amzei sa redevina brandul care a fost, propunandu-si sa devina prima piata turistica adevarata, un loc de interactiune si experiment cultural si culinar traditional. Muzeul Taranului Roman a fost placa turnanta. Au venit alaturi de ei fundatii, firme si mai tarziu institutii esentiale in succesul proiectului, Primaria Sector 1 si ANSVSA (ghici cine sunt astia). De saptamana asta, Targul Taranului Roman exista, este un prim pas in recucerirea spatiului urban al Bucurestiului. Va creste si se va multiplica in Bucuresti si in toata tara. Nu chiar de maine, va fi probabil un proces lung si cu multe convulsii, dar taranii vor reincepe sa fie mandri de ei, iar noi ne vom lauda cu bunatatile care le ies din mana. Prima Camera Urbana de pe TUB a aparut. Ghici ce urmeaza?