În Danemarca anilor 70, un arhitect pe nume Ian Gehl începe să studieze spaţiile publice din cartierele sărace. Ca urmare a cercetării făcute, publicată în ’71 o carte cu un nume destul de neinteresant: ‘Life between buildings’. Retipărirea ei în ’87 în engleză, în plină criză generată de traficul excesiv în marile centre urbane, îl transformă pe Ian Gehl într-un erou al oraşului modern. Douăzeci de ani de transformare a oraşului Copenhaga, dintr-un oraş pentru masini, într-unul pentru biciclişti şi pietoni, au pus cartea în rândul modelelor viabile de dezvoltare pentru secolul 21. “Cu cât daţi mai mult spaţiu automobilului, cu atât el va cere mai mult. Încercaţi să schimbaţi priorităţile, şi veţi vedea ce se întâmplă. Daţi mai mult spaţiu pietonilor şi bicliştilor, şi veţi fi surprinşi de schimbare” cam asta spune propăvăduitorul oraşului viitorului. În anii 80-90 s-a produs o schimbare majoră în planificarea urbană. După 30-40 de ani de investiţii masive în infrastructura rutieră şi de boom al industriei de automobile, marile oraşe ale lumii au intrat într-o criză majoră de dezvoltare. Soluţia a venit de la acest oraş vizionar, Copenhaga, care rezolvase simplu şi eficient o problemă ce părea fără soluţie. Ian Gehl a fost zilele acestea la Bucureşti, şi a fost mirat să vadă proiecte din anii 70 “vândute” ca proiectele potrivite momentului. Editura Igloo a avut inspiraţia să-i publice “Biblia“ urbanismului modern, scrisă de el în 71, cu titlul “Viaţa între clădiri”. O să spuneţi că este veche; vă spun eu, e mai actuală decat ciorba reîncălzită a urbanismului făcut azi în Bucureşti. Căutaţi-o şi citiţi-o, chiar dacă nu sunteţi arhitecţi. Vă oferă elemente de cultura urbană şi vă poate inspira mai mult decât credeţi. S-o luăm de la capăt ca şi când am fi în anii ’70 şi am face ce trebuie. Power flower şi make love not war.