Un loc fara sens in Bucuresti sau cu prea multe. Cand spunem Piata Unirii ne gandim la suprasaturata statie de metrou, la tram-ul de Rahova, la fantani expirate de-colorate dar niciodata ca la un spatiu in care sa-ti propui sa vii. Piata nu mai exista. “Parcul” din mijloc este doar un sir de alei pe care lumea se scurge intre multiplele capete de drumuri. Esti ca pe o insula (parjolita) inconjurata de un trafic infernal ce are pe fundal cele mai mari outdoor-uri din Bucuresti. Deasupra, neonul si cerul. Picaddily, tataie! Este interesant de estimat banetul din spatele standului de reclama numit Piata Unirii. Ar fi un exercitiu de a intelege un business necesar, ce devine sufocant cand este in exces. Cum? Bucuresteanul trebuie sa fie cumva recompensat pentru asta! Locurile dintre cele mai valoroase ale Bucurestiului (Centrul Istoric si Dealul Mitropoliei) sunt “dosite”. Daca am uni cele doua spatii si am da o functiune publica mijlocului, totul ar capata valoare. Nu sa construim buildinguri sau catedrale, doamne fereste, ci sa invitam orasul sa inunde cu oameni acel spatiu. Este un spatiu pentru distractie, nu parc de distractie. Zgomotos si aglomerat, dar mai sistematizat si cu infrastructura adecvata. Trebuie sa il folosim si sa nu ramanem incremeniti in proiect, multumiti ca am “acoperit” cu reclama o pata pe istoria urbana a Bucurestiului. Patinoarul de asta-iarna a fost prima instalatie urbana ce a schimbat locul. Nu va opriti aici si populati-l pe tot anul. Mutati evenimentele comerciale in aceasta piata si lasati parcurile adevarate sa respire. Este un loc ce va atrage intotdeauna mai multi oameni decat Piata Constitutiei. Conceptul de “Piata” trebuie reinterpretat iar conotatia “Unirii” poate fi upgradat-a.