Nu stiu din ce se inspira acest vers, dar daca te uiti la pozele sau picturile in care apare Dambovita de-a lungul istoriei Bucurestiului, nu pare sa fi fost vreodata vreo oaza de curatenie si apa cristalina. Avand un debit prea mic pentru a fi navigabila, a devenit foarte repede sistemul de drenaj al orasului si a ramas asa. Cu unele mici exceptii in partea de nord-vest, Dambovita nu a fost valorificata ca spatiu urban niciodata. Interventiile de infrastructura din perioada ceausista au transformat-o in ceea ce este astazi: canal de drenaj din beton, gandit exclusiv strategic impotriva inundatiilor si ascunzand dedesubt principalul canal de colectare al orasului. Toate orasele moderne supraaglomerate pretuiesc enorm orice luciu de apa si incearca sa-l valorifice. Cum putem face si noi la fel? In primul rand este nevoie sa aducem omul mai aproape de apa. Sunt doar cateva bariere ce stau in calea fericirii noastre. Cum ar fi gardul (cel mai lung din lume?!! inca o înregistrare pentru Guinness Book), care are ca scop protejarea copiilor de sub 3 ani ce scapa de sub supravegherea parintilor si trec singuri soseaua cu 4 benzi din dorinta infantila de a vedea apa. Este nevoie de multa, multa verdeata, care sa beneficieze din plin de apa din rau. Doar asa s-ar putea realiza acel cordon verde care sa influenteze supraincalzirea orasului. Da-i doar spatiu, ca verdele creste singur. Dar Bucurestiul sufera de sindromul omului de la tara, care-si betoneaza intreaga curte de la tara, iar verdele si-l pune in jardinièra, ca asa e frumos si urban. Se vorbeste de pontoane si barci sau restaurante plutitoare. Frumos, dar inutil, daca nu se produc si schimbari fundamentale, functionale… Trebuie adus mult mai mult teren verde si spatiu public langa apa, trebuie create traversari si functiuni publice multiple, ca zonele urbane adiacente sa infloreasca economic si social. Tronsoane diferite ale Dambovitei au nevoie de identitate si caracter diferite, care sa lege istoria fiecarui loc de perspectivele de dezvoltare punctuala. “Perspective de dezvoltare “…despre ce dracu’ vorbesc?!…