În curând poate vine primavara şi, ca de obicei, vom fi invadaţi de  hoardele de plivitori de panseluţe sau alte flori timpurii  de import. Producţie locală de panseluţe nu prea avem pentru că asta ar însemna muncă şi ceva know-how şi nu se pupă aşa ceva în businessul ăsta de milioane de la Capitală. Păi ce trebuie să-ţi baţi capul aiurea; dacă eşti un băiat descurcăreţ, găseşti un furnizor care-ţi lasă camionul în prispa casei cu marfa de cu seară, aduni o gloată de muncitori necalificaţi ce dau cu săpăliga şi ai grijă să “fie bine” pentru toată lumea. „Doamne-ajută!” cum se salută antreprenorii cu succes la săpăligă. Mai aducem şi pomi la ghiveci din Italia (de la 1000 euro în sus bucata), mai personalizam ghiveciul cu numele primăriei, ca să se ştie din taxele cărui sector s-a facut investiţia pentru confortul – vizual şi estetic – al cetăţeanului. Ar merita să facem un calcul, să vedem cât a cheltuit fiecare primărie în parte în ultimii 3 ani pe panseluţe şi alte neamuri arborescente. Dacă adunăm sumele, vom vedea că discutam de zeci de milioane de euro, poate chiar peste o sută. Am fi putut investi aceşti bani în educaţie, în activităţi extraşcolare, în patrimoniu local, antreprenoriat  generator de venituri, atragerea de investiţii în infrastructura socială, dezvoltarea de noi pieţe de cartier sau stimularea reţelelor de producţie agricolă din proximitatea oraşului. Asta ar fi însemnat că avem primar gospodar şi nu doar un ghiorţău care-ţi scoate ochii cu glastra de muşcate agăţată de stâlp, plătită la preţ de orhidee carnivoră. Anul acesta vom avea oameni în stradă în loc de panseluţe şi buxuşi-balauri. Ce a mai rămas de anul trecut viu în glastră va fi singura zvâcnire eco a primăriilor. Sau poate nu, şi, în pofida buzunarelor goale ale bugetelor locale, vom defila în continuare, pe datorie, cu maiestoase jerbe de flori ca să nu ne pierdem antrenamentul în a arunca bani pe fereastră. Vine, vine primăvara…