Centrul istoric, anul de graţie 2010. Pe fondul unei crize profunde a investiţiilor private în Bucureşti (“…nu este adevărat, detractorule !”) centrul istoric  s-a încins la mirajul profitului, care iese chiar dacă eşti doar prezent în zona. Investiţiile serioase (puţine la număr) se pierd în foamea de profit imediat şi la ”botul calului”. Se mizează pe setea şi mahmureala vizitatorului… Din ce în ce mai mult transpare modelul Eforie ce a făcut atât de atractiv litoralul românesc. Puţinele magazinuţe  de bijuterii, galerii de artă sau antichităţi, cu o vechime de zeci de ani, sunt înlocuite peste noapte cu locuri de băut bere şi consumat chips şi mici de Metro. “Curtea sticlarilor”, cândva un brand al zonei, a devenit  curtea berarilor, pe o strada a berarilor aflată în epicentrul  producătorilor de bere. Cum îmi spunea un englez în vizită, nici la Londra nu vezi atâta dragoste pentru Guinness, voi nu aveţi bere românească? Ba da, dar pe altă stradă…Marea invenţie a noastră este pontonul-terasă. Este un concept inovator, ca maşina din faţa casei, care arată potenţa stabilimentului. Ai cojones, ai ponton ce trece dincolo de faţada ta, şi de mijlocul drumului. Gabroveni a devenit o scenă deschisă. Designul pontonului este şi el pe gustul patronului. Totul este o cârciumă, parterul, subsolul şi etajul – daca mai stă în picioare. Orice metru pătrat e “băgat la produs” şi echipat cu măsuţă şi umbreluţă. Am o propunere ce poate transforma, în sfârşit, România într-o destinaţie de neocolit. Băgaţi bere pe străzi; asta DA brand global. Prima Mica Veneţie a berii. In care să stai pe ponton şi să-ţi potoleşti setea doar băgând halba în şuvoiul spumos de pe mijloc. Să avem în loc de staţia San Marco, Becks, staţia Bergenbier să fie Academiei, şi tot aşa. Gondole ale sponsorilor. Vă urăm o vară racoroasă, pontonul pe partea dreaptă.