Traficul auto e o problema de care comunismul ne-a ţinut departe. Odată cu libertatea, automobilul a devenit un accesoriu ce poate suplini statutul social şi-ţi dă impresia de o anumită independenţă. Circulaţia banilor prin buzunarele noastre odată cu circulaţia maşinilor second hand prin Europa au avut efect de drog, stimulând ideea că poţi deveni altcineva doar cumpărând o maşină. Şi aşa a apărut şuvoiul de 7 ori mai mare ce se cheamă trafic. Care ar fi tentaţia imediata – dacă mi-aş pune la încercare abilităţile de instalator? Răspuns:  ca să treacă mai multă apă, bag ţevi mai groase. Cât de groase? Păi cât ne lasă spaţiul de ghena de instalaţii. Dar tot nu este suficient. Să mai spargem nişte planşee şi, cu riscul de a compartimenta nişte camere, introducem nişte noi coloane, noi ţevi. Dar presiunea ce aşteaptă să treacă prin ţevi este tot mai mare. Ce ne facem dacă rata de construcţie de noi ţevi este mult mai mică decât apa ce se acumulează? Şi uite aşa, avem tot mai multe coloane şi ţevi din ce în ce mai groase, în detrimentul circulatului liber şi confortabil prin camere. Oare nu exista altă solutie decăt să fac total inoperabile camerele? Există! Să scot ţevile prin afară. Pe pereţii exteriori îmi pot permite să fac nişte coloane groase cu debit mare. Bine calibrate, ar putea chiar să le suplinească pe cele din interior. Pare simplu acum, de ce nu m-am gândit din prima? Dar dacă vreau să mă extind cu camerele în lateral, cum trec de aceste coloane foarte mari? Poate renunţăm la atât de multa apă şi găsim o alternativă la presiune. Poate băgăm alt fel de trafic, mai eficient din punct de vedere al ratei de transfer. UFO nene, teleportare sau tranport pe wi-fi. ”Vă bateţi joc de noi, şoferii. HUUOO!!” Au interpretat pentru dumneavoastră: în rolul camerelor – cartierul; în rolul ţevilor – infrastructura rutiera; în rolul instalatorului – ghiciţi personajul.