Bucurestiul este bantuit. Toti am devenit Divilopari, mai mici sau mai mari, in functie de ce ne-a pus “soarta” sau matusa Tamara in traista. Toti avem cate ceva de developat, o investitie, un shmen imobiliar. Preturile au luat-o razna la terenuri si ii vezi prin presa pe unii care au cumparat ieftin (de la “fraierii” de tarani) drepturile de proprietate inainte de a fi retrocedate, cu proiectele lor caraghioase, de genul ”Iazul cu nuferi” sau “Oaza verde”, toate in inglez. Asa ca avem Divilopari de la primari la procurori, constructori si consilieri locali, sau odraslele celor care stiu pe cine trebuie si cand trebuie. Un Developer adevarat se intreba acum cateva zile intr-o discutie privata ”De ce este nevoie sa construiesti intr-un parc sau intr-o padure?” Romania ofera atat de mult spatiu de construit si are atat de mare nevoie de investitii imobiliare. Mentalitatea de buticar cu unic concept de business, plasarea tarabei in vad, s-a extrapolat la nivel de mall-uri sau birouri. Cele mai multe constructii aparute in ultima vreme in oras, cu niste exceptii ratacite, sufoca totul in jurul lor. Daca unele dintre ele au oferit in interior un surogat de spatiu public, ceea ce inca lipseste Bucurestiului, majoritatea sunt construite impotriva orasului ce i-a facut bogati. Puteti verifica direct, doar sa aveti curiozitatea sa va uitati in jurul lor si o sa vedeti cat sunt de toxice. Incercati sa le inconjurati pe jos, nu veti reusi; sunt neprietenoase si crescute anapoda. De-aia developerii trebuie cultivati, iar “buruienile” alungate. Este mult mai greu sa destelenesti o gradina decat sa o intretii.