Vin Floriile. Ce oras frumos avem!… pe alocuri. Drumul de la aeroport spre centru este pentru orice nou venit o introducere a Bucurestiului. Impactul cu oraselul Otopeni, ctitorie a ultimilor 20 de ani de economie de piata, te duce direct la imaginea urbana specifica suburbiilor Istanbului. O aglomerare de cladiri urate, ieftine dar cu aspiratii de headquarter. Afaceri in care simti prezenta administratiei locale care aranjeaza lucrurile. DN1 este mult prea stramta pentru ego-ul local si aspiratiile investitorilor de “jucatori” importanti ai economiei romanesti, bazate mai ales pe prezenta lor “in drum”. Dupa aceasta introducere in dezvoltarea de tip centura (din care ne lipseste ce-i mai important: soseaua de centura), ajungem intr-o alta zona ce spune multe despre Bucuresti si modul orasului de a face business. Baneasa. Alta scara – alt nivel. Oare? Administratia este si aici, vizibila cu podurile de tip hopa-mitica. Alti bani, alta distractie. Mirajul importului de programe de consum este luat de multi drept arhitectura. Sa ne-ntelegem: nu exista arhitectura in Baneasa. Sunt doar cutii de prefabricate, perisabile, ambalaje doar pentru retete comerciale de succes. Peste 10 ani se vor demonta si terenul poate fi redat agriculturii, asa cum scrie in actul de donatie al terenului. Nu mai are rost nicio condamnare. Trecem de Casa Scanteii si intram pe una dintre comorile Bucurestiului. Kiselefful. Cladirile de calitate si vegetatia readuc vizitatorul in Europa. Am stricat Bulevardul Aviatorilor cu bloculetze-cotinetze, nu lasati sa se intample acelasi lucru cu Kiseleff. Salvati cele cateva case minunate ce sunt ruinate cu metoda. Construite de oameni bogati ai perioadei interbelice, acum sunt prada lichelelor tranzitiei. Iesiti de Florii la sosea si puneti un bilet de sustinere pe gardul caselor pe care le iubiti, ca sa stie orasul si baietii destepti ca ne pasa. Bucurati-va de Bucuresti si nu mai investiti in”ambalaje”. Alegeti originalul. Sa vedem ce iese.