A inceput sa ma bantuie in ultima vreme cifra 20. 20 de ani de stupid people. M-am simtit ofensat cand un batran comunist imi demola speranta de recuperare rapida a handicapului de democratie si libertate in care traisem. Acum… imi doresc doar sa fi avut dreptate. E un banc despre experimentul cu un american, un neamt si un roman, care sunt inchisi, fiecare in cate o camera separata, cu doua bile. Dupa o luna, americanul a inventat un nou program de exercitii de intretinere, neamtul o masinarie inovativa. Romanul, trist ca iar n-a avut noroc, anunta ca una s-a stricat, si pe cealalta a pierdut-o. Cam asa si noi cu Bucurestiul nostru; o parte l-am pierdut, adica l-am lasat in paragina, jinduind mai mult la lucrurile de import, ”ieftine“ cultural si estetic. Aceste locuri au devenit cenusarese ale orasului, degradandu-se incet, fiind asociate cu un spatiu rezidual, fara valoare urbana. Iar o mare parte l-am stricat, lasand spiritul intreprinzator al stupid people sa-si exerseze calitatile de dezvoltator. Lacul Morii intra in a doua categorie. Ce s-a construit pana acum sunt constructii reziduale, specifice liniei de centura. Ce se doreste sa se construiasca de acum incolo este doar o infrastructura pentru terenurile libere din jur, unde unii inca mai viseaza mari ansambluri de locuit, cu blocuri inghesuite pentru stupid people. Dar daca Lacul Morii ar deveni poarta de intrare a tehnologiei eco? Daca s-ar transforma intr-un banc de probe si educatie ecologica pentru intregul Bucuresti? Daca am impune norme de constructie ecologica pentru spatiile adiacente, dand astfel avantaje competitive investitorilor ce fac acest lucru? Daca primaria ar organiza concursuri internationale pentru a atrage cele mai inovative concepte urbane? Refuz sa fac parte din generatia stupid people!