Întotdeauna când vorbim despre Bucureşti, vorbim despre centru şi parcuri, centrul fiind considerat singurul loc ce conteaza şi ne reprezintă. Şi ca să fie terminat mai repede, Centrul istoric a fost redus la 7 străzi. Este “ terminat”! Primarii de sector au fost atraşi de cartiere doar acolo unde au o masa de votanţi. S-au apucat de sădit şi de făcut parcări, de pus bănci şi dat ajutoare la săraci. Cam atât – pentru tarlaua pe care o administrau. Au fost şi excepţii, câţiva campioni ce au avut noroc de bugete mai consistente şi acces la ceva expertiză, dar în general primarul general nu s-a iubit niciodată cu cei de sector şi nici n-au reuşit să se pună de acord să lucreze împreună. Dar imaginaţia şi nevoia de a arăta că fiecare “e mai cu moţ” au început să nască monştri. Balauri din boscheţi, bordura dublă pentru spaţiu verde, covorul de iarbă ce se aşterne ca mocheta unde nu te aştepţi, parcări între blocuri fără niciun plan, că de autorizaţii nici nu mai vorbim. Chioşcuri şi pieţe volante puse anapoda în timp ce fostele pieţe se concesionează şi devin speculaţii imobiliare. Toate acestea par că pun cartierele mari de blocuri pe o treaptă inferioară, deşi cartierele sunt la fel de importante ca şi centrul! Vrem – nu vrem, mai mult de jumătate dintre noi locuiesc în aceste zone şi ne petrecem mai mult de jumătate din timp acolo. Cartierele au nevoie de o grijă specială, au nevoie de infrastructura de transport în comun şi de spaţii de servicii. De cele mai multe ori primăriile se comportă ca un administrator de bloc care încasează taxele, are grijă de curăţenie şi de grădina omului. Este prea puţin pentru ce are nevoie locuitorul de la bloc. Dar înainte de a stabili de ce răspunde primarul general şi de ce răspund primarii de sector, este necesară trasarea unei strategii pentru Bucureşti coerente. Şi abia apoi ne punem întrebarea: care pe care?