Deşi un brand puternic pentru bucureşteni, Jilava nu prea stârneşte curiozitatea de a fi vizitată. Iar dacă nevoia nu te-a împins deja, şansele să fi trecut pe acolo sunt foarte mici. Şi totuşi Jilava este în istoria oraşului un loc chiar important. Este un loc încărcat de istorie, cu un prezent cam încrâncenat, dar mai ales un loc al viitorului.  Da!, o să-mi spuneţi, cu atâtea arestări la televizor, poate deschidem un reality show la Jilava. Ar fi o idee! Dar nu un reality show care să ne aducă în case răfuielile dintre “salvatorii“ României ultimilor 20 de ani, ci unul despre un loc ce poate deveni “Grădina”.  Pentru ca în curtea închisorii Jilava este o grădina stranie, ce merită redescoperită. Stă pe dunele ce acoperă unul dintre forturile Bucureştiului, un vechi fort-cazarmă care a fost folosit şi ca închisoare în perioada cea mai tragică a acestui loc. Pe aici au trecut aproape toţi deţinuţii politici ai regimului comunist. Lor, de exemplu, am putea să le aducem un omagiu, realizând o  grădină de vis, Grădina. Pur şi simplu o grădina de care oraşul să se bucure. Un loc de reculegere şi educaţie civică. Cea mai frumoasă grădină din Bucureşti, unde pământul rodeşte ca nicăieri, ajutându-ne să redescoperim revenirea fiecărui anotimp. Grădina te va prelua din drumul principal, şi te va purta într-o călătorie iniţiatică – întocmai ca trecerea printr-o grădină japoneză pe drumul către noul Fort al Memoriei Culturale (daca pare prea complicat, google it!). Un loc ce-şi propune să descopere cum putem recupera valorile umaniste risipite de istorie, în care să putem descoperi bucuria de a fi om şi de a aprecia contribuţiile celor din jur. Un spatiu al ECO-umanismului, ba chiar al ecumenismului (scris aşa, mai franțuzit, ECOumenism – ca tot este eco la modă acum). În direct, transmite de la Jilava subsemnatul!