Este o seară călduţă de septembrie iar străzile s-au umplut de oameni. În Piaţa Palatului răsună concertul de seară al Festivalului, iar muzica clasică parcă sedează caii putere ai maşinilor care mai îndrăznesc să traverseze piaţa. Bucureştenii forfotesc cu mic cu mare, frumos îmbrăcaţi, transformând ieşirea în oraş într-o sărbătoare. În jurul statuii lui Carol I o droaie de copii se aleargă, iar un tată joacă badminton cu copilul lui de 5 ani. Badminton la coada calului ridicată în sus. Două doamne se întreabă de ce o fi ales artistul coada în sus, lăsând la vedere “bijuteriile coroanei”, în loc de statuia lui Ivan Meštrović. La fosta terasa Cina este o aglomeraţie de nedescris, iar pe scările Atheneului sunt o mulţime de tineri, grupuri-grupuri la taclale. La Lido în faţă, o terasă apărută ad-hoc în mijlocul standurilor de cărţi adună lumea dispusă să pălăvragească despre poezie şi arhitectura. Pe partea cealaltă a Bulevardului, la Cărtureşti în curte şi pe toată strada Verona, lumea se bucură de grădinile caselor. Grădina Icoanei  se vrea un pic mai aristocrată. Copii mulţi şi agitaţi, dar parcă mai cuminţi ca altă dată, dau un aer foarte viu străzii. Din cauza aglomeraţiei, bicicliştii merg agale pe jos, înscriindu-se natural în vânzoleala din jur.  Poate este doar din cauza vremii bune, dar parcă toată lumea zâmbeşte şi are o curiozitate pozitivă în privire. Parcă cu toţii ne gândim la viitor şi la ce bine ne poate fi împreună. În neprietenoasa “Parcare a Constituţiei“ a început să ningă cu pufi albi de la nişte îngeri care zboară pe deasupra. Am găsit un loc la o măsuţa pusă de cineva în mijlocul drumului şi m-am aşezat, ca muream de sete. Şi mă tot gândesc ce puţin ne trebuie să ne simţim aşa mai des; un ceai, o masă, puţină muzică şi lume “la plimbare”. S-a întâmplat în Bucureşti, de Zilele Bucureştiului. Aş vrea să avem Bucureştiul în fiecare zi aşa. Şi mai sunt şi alţii ca mine. Vino pe  www.centralbucuresti.ro. Şi-ai să vezi că este posibil.